un caine sau mai bine zis adevarul din spatele cuvantului "caine"
Un caine… ce inseamna un caine?! Nu stii sau crezi ca stii, ca de fapt iti zic eu ca nu stii. Prima faza e atunci cand te hotarasti sa-ti iei un caine. In general ideile astea iti vin atunci cand te plimbi prin parc si vezi animalele altor oameni. Le vezi ca se joaca, ca se alearga si iti plac, n-are nici cum sa nu-ti placa, ar trebui sa fi de fier. Si atunci iti trece asa prin cap un gand fugar, dar eu de ce nu mi-as lua un caine?! E, de aici si pana la a-l lua nu mai e decat un pas. Sigur, mai intai te consulti cu proprietarii de caini. Ei iti povestesc cu bucurie aventurile micului patruped si tie iti sticlesc ochii. Apoi iti formulezi verbal dorinta. Sigur ca prima data ei iti zic clar si raspicat: nu-ti lua! Ca nu se stie de ce dar nu te vad in postura de crescator de animal, nici tu nu te vezi, daca n-ai avut niciodata caine n-ai de unde sa stii. , dar nici ei. Tu te incapatanezi: vreau caine. Asculti sfaturi si te informezi: carti, ziare, reviste, internet. Te duci si cheltui in librarii cam 1 milion pe carti si printezi doua topuri de informatii de pe internet despre caini. Asculti tot felul de sfaturi si bune si proaste, si pro si contra, culmea e de la proprietarii de astfel de animale! Mai ales contra! Dupa care la sugestii faci si teste pe internet sa vezi ce animal ti se potriveste. Mie mi-a iesit collie pe primul loc si apoi pe al doilea in proportie de 98% setter irlandez. Te hotarasti sa-ti iei collie cu gandul la lassie, filmul din propria-ti copilarie. Navighezi pe site-uri pana iti vine rau si te dor ochii, suni prin toata tara pe la diferite „canise” (adica crescatorii de caini numite pompos asa, mai nou), suni la asociatia chinologica romana, la cea din bucuresti, la petshopuri si... nimic. Nu-i de gasit nici un pui de collie. te apuci sa-ti stresezi colegii de birou. E normal, cu ei stai practic cel mai mult in viata, mai mult de 8 ore intr-un birou. Nu gasesti collie dar gasesti alte oferte: chow chow, schnautzer urias, husky siberian, pechinezi cu gramada, caini lup la fel sau „ciobanesti gemani” in limbaj de specialitate. Treci apoi la prieteni, ii suni pe toti pe rand si te milogesti. Iar nu gasesti. Ce iti mai ramane decat netu’? te apuci sa-ti stresezi si compagnionii cu care treci mai usor ziua pe chat. Trimiti mesaje, sms-uri... trebuie sa gasesti undeva... nu gasesti, normal, cand vrei ceva cu adevarat trebuie sa dai cu capul de un zid mai intai! Mai ai nitel si ajungi la paroxism, nu intelegi cum nu poti gasi un pui de collie, mai ales daca esti genul care rezolva o problema repede si corect. Nu poti sa-ti imaginezi. Ultima solutie: te duci in parc. Sigur gasesti acolo un exemplar. Ciuciu ca nu gasesti! Stai 4 ore si vorbesti cu lumea aiurea agatand persoane. Nu gasesti nici urma de coada de collie dar in schimb daca esti femeie toti barbati iti vor da nr lor de tel sa-i suni ca cika iti gasesc ei sigur! Intr-un final te intorci iar acasa disperat si necajit, daca esti fraier renunti, daca insa esti incapatanat din fire si obisnuit sa obtii ce-ti doresti intodeauna sau aproape intodeauna te apuci iar sa-ti stresezi prietenii, vecinii si colegii de serviciu. Dupa doua saptamani prietenii te vor crede tembel si colegii de serviciu cretin si se vor apuca intr-un final sa-ti caute un caine din primele trei optiuni pe care tu le vrei si anume: collie, setter sau terrier pentru ca isi vor da seama ca ai devenit insuportabil in dementa ta si alta solutie nu mai exista. Iar tu devii apatic si irascibil pentru ca nu intelegi cum sa vrei ceva, sa nu fie luna de pe cer si sa nu-ti reuseasca! In fine, intr-una din zilele de chin se trezeste intr-un final sa te sune cineva si sa te intrebe scurt: vrei setter ca al meu? Tu esti in extaz. Sigur ca vrei, mai ales cand stii si ai vazut si cainele. Iti vine sa-l pupi prin telefon si promiti ca ai sa-i fi vesnic recunoscator ca ti-a gasit animalul visurilor si suspinelor tale. Apoi suni imediat proprietarul de animalute si te apuci sa te interesezi de detalii: cum e, cat are, cat costa si alte d’astea si stabilesti o zi sa te duci sa-l iei. Te duci mai apoi sa faci rost de bani, ca evident nu ai pentru ca nu ti-a trecut prin cap ca iti trebuie atatia. Te duci la cumparaturi si usurezi bugetul cu cateva milioane, pentru ca nu te pricepi ce si de unde sa iei drept urmare iei cam ce e mai scump si iti pica in mana, regula manii drepte din vanzari, o aplici cu spor pentru ca esti entuziasmat si nu-ti mai pasa de bani: castroane, mancare, conserve, jucarii, doua lese ca nu stii care i se potriveste, iei si lucruri utile si lucruri inutile... apoi pleci cu taxiul acasa daca n-ai masina, ca de, nu poti sa tragi de sacose prin metrouri. Alta faza ar fi aceea a anuntarii vecinilor. Cand stai intr-un bloc ca al meu, e zor nevoie sa-i anunti. Asa ca o iei de la parter spre etajul patru si strangi semnaturi cum ca sunt de acord sa iti iei caine, fumos, cu nume si prenume, si in dreptul lor cu observatiile de rigoare, sa nu latre, sa nu isi faca nevoile pe aleea din fata blocului, sa nu faca gropi in gradina, sa nu manance florile, etc, tot felul de lucruri stupide pe care oricum cainele le va face, dar tu promiti solemn ca nu le va. Totul e sa strangi peste 50% in favoarea ta ca sa nu comenteze restul si apoi depui hartia la administratie la dosar, frumusel, ca la sedintele de bloc sa aiba lumea ce comenta si te mai inscrii si in nu stiu ce comisie de ingrijit gardinile si spatiile verzi ca chiar sa nu mai aiba ce discuta zicandu-ti in sinea ta ca oricum pana la primavara cand va trebui sa dai cu grebla si sa sapi mai e si poate uita de tine. In fine, vine si ziua cea mare, te infintezi la locul de intalnire si astepti. Ajungi in apartamentul crescatorului si pici in cealalta extrema: nu stii pe care sa-l iei. Daca ar fi dupa tine i-ai lua pe toti! Intre timp te pui la vorba si incepi sa studiezi pe sest animalele. Le incurci, nu le tii minte numele si nu faci diferenta care e fata sau care e baiat. Elanul iti mai scade, dar ai venit sa faci o treaba, o faci. Intr-un final alegi unul si pleci. Ei nu chiar asa usor pt ca nici un taximetrist cand te vede cu potaia in brate nu vrea sa te ia de frica sa nu-si murdareasca masina. Oferi dublu si sustii lacrimogen ca il tii in brate. Aiurea, nici nu vor sa auda. Prietenii sunt de negasit, au treburi, pe la serviciu, plecati de acasa, etc. Suni la diferite companii de taxi, dispecerele cand aud de un caine iti inchid tel in nas. Ai lua-o pe jos dar sa strabati un oras intreg pe jos, si iarna, si cu un caine de 10 kile in brate care incepe sa se agite ca nu mai are stare... Intr-un final iti aduci aminte de un vecin care e taximetrist. Il suni si-l minti, normal, ca ai nevoie de el, ca-l platesti si mai la vale dar sa vina sa te ia. Cand vine, nu mai are ce sa faca si te ia cu tot cu potaie. Rasul ii paleste, el care credea ca esti singura... Intr-un final ajungi acasa: aici dai sa lasi catelu’ jos din brate. Nu merge, incepe sa scheaune, il iei inapoi in brate. Pana seara ai sa tot faci genoflexiuni de genul asta. Vine seara, unde il culci? Unde poti sa-l culci daca nu in patul tau. Noaptea se trezeste si iti face un pisu mare si un caca mic si apoi se pune pe latrat. Eee, de acum ai intrat in paine: te trezesti, te impiedici in jucariile animalului tau scump si drag, te uiti la ceas: 2 noaptea, si te apuci sa speli incercand sa potolesti animalul. A doua zi, garantat vecinii de sub tine se vor palnge ca intr-o singura noapte i-ai trezit de 5 ori si tu te vei intreba ce se va intampla cand vei pleca la serviciu. Dar, treci si peste momentul asta pentru ca iti vine doctorul veterinar. Acum e acum. Stai, iei notite, asculti, n-ai incotro. Animalul ales se dovedeste a fi un exemplar frumos. Apoi toata ziua se vor perinda pe rand vecinii, colegii, prietenii sa-ti vada potaia si sa ti-o adimire si scuipe de deochi. Intr-un final va veni si cineva din familie, recte mama, care il va privi cu un ochi critic si va da verdictul: da, e un exemplar destul de reusit. Apoi incepe certa: cum adica destul de reusit, e foarte frumos! Mama: ce stii tu despre caini? Tu: iaca nu stiu dar o sa invat. Constati apoi cu stupoare ca ceva din trecutul mamei tale ti-a fost ascuns, si abia acum iti explici existanta lui Tiganus din pozele de familie. Daca ti-ai luat caine mic trebuie sa te joci cu el, mult, de cel putin 3 ori pe zi afara, cel putin cate o ora! Trebuie sa fie robust si rezistent si asa trebuie sa ramana. Si te joci cu el, altfel va latra ca apucatul aiurea de plictiseala si va deveni apatic. Drept urmare te vei juca cu el. Si te joci ce sa faci. Ii arunci bete si-l rogi sa ti le aduca inapoi. N-o sa ti le aduca niciodata dar asta e partea a doua. Te plangi de lucrul asta. Cica le va aduce dar trebuie insistat. Tipi la el sa vina la tine si el pleaca de nebun uitand ca mai are stapan. Cica va veni dar trebuie rabdare. Tu sustii ca setteri nu se dreseaza si te trezesti cu un raspuns de ramai tablou: nu se dreseaza dar se educa! E caine de vanatoare, nu catel de companie, daca asta ai vrut asta suporti. Oftezi si te rogi de el intr-una: vino aici, adu batul, de ce ai facut aici pipi... pana la urma, in ziua cand o sa-ti faca in pat te vei hotarai ca certatul e o prostie si vei insfaca un ziar ca nu mai ai incotro. Bataia e rupta din rai. Nu-l bati rau ca nu esti tembel dar il altoiesti de doua ori cu ziarul si vei constata ca e un caine super inteligent, a doua oara va fi suficient doar sa i-l arati si nici acolo nu va mai face. Vreo doua zile numai. Speli, dai cu otet, cumperi spray-uri de casa. Intre timp la tine va mirosi a otet ca la vinarie, tu vei puti a detergent mai rau decat spalatoriile ecologice, iar cainele va face tot in casa pana in ziua cand se va hotarai el singur sa faca afara si nu cand vrei tu. Ce sa mai, iti face program sau iti faci tu programul dupa el, macar la inceput, pana citez „se educa” daca se va educa vreodata... ca eu am impresia ca are creierii de-a-ndoaselea in cap... Sigur, cainele trebuie sa aiba un loc al lui. I-am facut: doua paturi mari: una de lana, una de bumbac sa nu-i fie frig. Ti-ai gasit, ala e locul unde se duce cand il certi dar... atat! In rest va sta numai in pat cand nu-ti intoarce casa cu fundul in sus si nu-ti roade papucii sau nu-ti mananca hartia igienica imbucatind-o prin toata casa. Asta e, te dai la o parte si ii faci loc, apoi ai sa te muti intr-un pat dublu ca sa incapeti amandoi. Dupa care constati ca faza cu dormitul impreuna e pagubitoare din mai multe motive: daca vine cineva la tine si ramane peste noapte ai incurcat-o. Ala e locul cainelui si in ruptul capului nu se va scula de acolo. Apoi mai face si purici din cand in cand pana la 6 luni cand ii poti da cu de toate. Da din picioare noaptea, se trezeste, te trezeste si iti dai seama ca ai facut o greseala. Cum il dezveti? Cum? Pai cum, te duci si te culci cu el in alt pat decat al tau daca mai ai vreunul prin casa si apoi cand adoarme te duci la tine in pat. Si te chinui asa pana in ziua cand nu va mai veni dupa tine in pat si va dormi in propriul lui pat. Intr-o saptamana reusesti. Iti trebuie atata rabdare incat sa nu te miri daca constati ca albesti pe zi ce trece! Si uite asa, hranit bine, alergat si jucat mai toata ziua cu el, ai sanse ca la 4 luni cat are al meu sa arate cat de cat bine si tu ... ei, acum daca tu nu arati atat de bine, n-ai decat sa te duci sa-ti cumperi un tub de supradyne cum am facut si eu de altfel! In plus vei constata ca bugetul tau de salariat la stat e cam subtire si ca nu-ti ajunge, cand stai singur ai o gramada de facturi de paltit plus mancarea cainelui... ce faci? Pai nu exista decat doua solutii: ori schimbi serviciul, daca gasesti si chiar vrei ori te apuci si muncesti mai mult sa castigi si pe deasupra ca sa poti face fata situatiei... ori gasesti pe unu’ cu bani si te apuci sa-l jumulesti pe ala, asta e cel mai simplu daca vrei asa ceva, numai ca vezi tu si ala iti ocupa timp si tu trebuie sa stai cu animalul acum ca e mic. Drept urmare te apuci si iti iei lucrari in plus ca sa scoti cel putin inca o data si jumatate un salariu de bugetar acasa si sa poti trai cat de cat decent. Cat de cat ca tu cam uiti de tine. Constati ca iti trebuie masina de spalat rufe pentru ca cainele te face de comanda in doi timpi si trei miscari si ori umbli ingalat ori speli zilnic si ca iti trebuie cate si mai cate prin casa. Si uite asa incepi sa muncesti ca descreieratul pana la 12 noaptea ca sa tii un catel zicandu-ti ca in fond daca ai rezistat cu doua servicii si o facultate la zi, ai sa rezisti inca cateva luni, pana cand te inveti sa nu mai dai banii pe prostii si te dezveti de unele obiceiuri din viata de „tolerat” la parinti in casa si te pui si tu pe picioarele tale. Constati ca nu stii sa gatesti, te apuci sa inveti, ca n-ai ce face, doar n-o sa-ti moara cainele de foame! constati ca nu stii sa speli rufele de mana, ca habar nu ai cum se folosesc o gramada de lucruri din casa, ca alta gramada sunt stricate si trebuie inlocuite si seara ai sa plangi in perna si ai sa strangi din dinti zicand ca pana la urma ai sa reusesti, cum nu stii, dar nu se poate sa nu. Sau poti sa accepti sa se mute cineva la tine, numai ca nu-i recomandabil pentru ca pe urma iti va fi cam greu sa-l scoti afara din casa daca nu mai ai chef de el intr-o buna zi si apoi pe „d’a moca”, n-am auzit pe cineva sa faca ceva. Asa ca te incapatanezi sa-ti pastrezi libertatea si sa nu te plangi. Colegii de serviciu te vor sfatui sa te intorci acasa iar prietenilor nici nu vei indrazni sa le zici prin ce treci. Dar ai catel! Si te certi cu prietenul care iti tranteste un citat din voltaire si iese afara pe usa „cand o femeie isi ia un caine uita si de copil si de barbat si de tot” si apoi nu mai da nici un semn de viata nici pana in ziua de azi. Si faci sarbatorile singur cu catelul! Si repari tevi in casa si iti faci agende de ce-i de cumparat si ce facturi ai de platit! Si esti singur! Si seara pici lemn, neintors dar fericit ca uite, sunt atatea lucruri pe care nu le-ai facut in ani si le faci acum in saptamani! Si te schimbi. Ori devii ingrozitor de pedant ori cazi intr-o forma kleiniana, nu kantiana, ca klein e mai modern, de tembelism cu tente psiho-patologico-paranoide, adica intr-un cuvant mai de limbaj comun: zmucit! Ceea ce eu se vede bine am devenit! intri intr-o alta lume, te vei certa prin parcuri cu parintii intrucat cainele tau va fura biscuiti sau va cersi prajituri, cu vecinii, intrucat ii va latra si sari pe ei ori de cate ori ii va recunoaste, vei fi dat jos din autobuze, din metrouri, vei fi criticat si insultat, dar... vei fi fericit, mult mai fericit decat multi altii, vei invata ce inseamna o privire calda, un gest, iti vei gasi un prieten cum sigur, in mod sigur nu vei mai avea niciodata si cum nici nu ai avut. acesta este doar cainele tau!